BOOK REVIEWS

El gran gigante bonachon / The BFG (Spanish Edition) Reviews

UPDATE TIME: 2017-11-26 
Review Score: 5 out of 5 star From 0 user ratings
ISBN:607011809X
LANGUAGE:Spanish

"Recenzia completă: http://palarisme.ro/chef/carti/recenz...

description

„Omleții sunt singurele animale care omoară pe cei de soiul lor.”

Roald Dahl este o legendă vie, un stâlp al literaturii pentru copii. Nu ştiu de ce i-am evitat cărţile, însă urmările nu au întârziat să apară. S-a ascuns în bibliotecă, supărat pe „manierele” mele, dar am reuşit să încheiem un armistiţiu de sărbători, urmând ca în această perioadă de probă să ne cunoaştem mai bine. Matilda şi Charlie şi Fabrica de ciocolată au urcat câteva sute de poziţii pe lista de to-read, mulţumită „insistenței” a doi colegi bloggeri, pe care îi admir şi îi respect foarte mult, aşa că viitorul meu este „zugrăvit” în nuanţe de umor negru, replici acide şi situaţii tulburătoare.

Pentru că Roald Dahl nu scrie pentru copii, departe de el acest gând. Scrie pentru copilul îmbrăcat în haine de adult, care îi înţelege sarcasmul şi care poate să admire iscusinţa cu care transpune realitatea înconjurătoare într-o poveste „inocentă”.

Curioasă din fire, Sophie are „norocul” de a-l surprinde pe Marele Uriaş Prietenos (MUP) „în acţiune”. Convinsă că el se pregătea să răpească un copil sau că abia terminase o cină copioasă, ea crede că o pătură o poate ascunde de simţurile vigilente ale uriaşului.

Pentru că a fost descoperit, MUP o răpeşte pe Sophie şi călătoreşte împreună cu ea în tărâmul uriaşilor, unde alimentele sunt dezgustătoare, iar singura metodă prin care îţi pot potoli setea este să bei sifoclăbucel, care are urmări... imprevizibile, să spunem.
Grijile lui Sophie pălesc când realizează că MUP este revoltat de ideea de a mânca oameni, în contradicţie cu ceilalţi uriaşi, care dorm cât e ziua de lungă şi noaptea călătoresc în toată lumea, răpind şi mâncând oameni, fiind foarte pretenţioşi cu „delicatesele” care le ajung în stomac.

Să afirm că am fost revoltată de idee nu acoperă reacţia pe care am avut-o când MUP îi înşiră lui Sophie aromele pe care le au oamenii, în viziunea uriaşilor. Recunosc, am fost parţial amuzată, parţial îngrozită, când am aflat că eschimoşii reprezintă o gamă largă de arome de îngheţată sau că grecii sunt greţoşi (norocul lor, dacă mă întrebi pe mine), „calitate” care îi împiedică pe uriaşi să îi viziteze.

„- Dar uriaşii aceia dezgustători merg în fiecare țară din lume? întrebă Sophie revoltată.
- Toate ţările, cu excepţia Greției e vizitate din când în când, răspunse MUP. Ţara pe care un uriaş o vizitează depinde de cum se simte pe moment. Dacă vremea e toropită şi uriaşul se simte ca într-o tigaie încinsă, atunci galopește departe, în nordul de îngheţată şi-şi face rost de unul sau doi eschimoşi şi se răcoreşte numaidecât. Un eschimoș mare şi gras pentru un uriaş e ca o delicioasă îngheţată pe băţ pentru tine.”
" said.

"«Io è un diverso! Io è un gentile gigante confusionato! Io è il solo gentile gigante confusionato in tutto il Paese dei Giganti! Io è il GRANDE GIGANTE GENTILE! Io è il GGG. E qual è il tuo nome?»

Vi confesso un segreto. Questo è il mio primo Roald Dahl. Scandaloso, lo so: vero che non lo direte a nessuno? Conoscevo due storie di Dahl attraverso il filtro del cinema (Matilda sei mitica aka la mia infanzia & La fabbrica di cioccolato), ma non avevo mai letto niente di suo, pertanto era arrivato il momento di colmare questa vergognosa lacuna. Meglio tardi che mai, no?

Il GGG è la storia dell’amicizia tra l’orfanella Sofia e un Grande Gigante Gentile, che una notte rapisce la bambina dal dormitorio dell’istituto dove vive. Sofia è trasportata di peso nel Paese dei Giganti, i quali sono esattamente come la tradizione li dipinge: altissimi, mostruosi e ghiotti di esseri umani (popolli, per dirla come il GGG). Per la fortuna di Sofia, il GGG è l’unico gigante “vegetariano” di quella terra, anzi, un gigante buono, il cui lavoro consiste nel soffiare sogni nelle camere dei bambini addormentati. Superate le reciproche diffidenze, Sofia e il GGG si coalizzeranno per neutralizzare gli altri giganti e impedire loro di continuare a divorare indisturbati i popolli della terra.

Di questa storia ho apprezzato particolarmente l’ironia e il linguaggio. Ho trovato davvero buffa e divertente la strampalata lingua in cui il GGG si esprime, fornendo spunti per simpatiche gag. Avendo letto il libro in italiano, non so esattamente che lingua Dahl abbia immaginato per il suo personaggio, ma la traduzione di Donatella Ziliotto è spassosa, e tanto mi basta.

Credo che, al di là della sua destinazione infantile, il romanzo si presti a sottili spunti di riflessione. Mi ha particolarmente colpito un dialogo tra Sofia e il GGG, che scelgo di riportare per intero:

«Tu non dimentica» l’interruppe il GGG «che tra i popolli c’è tanta gente che scompare di continuo, anche senza che i giganti se li ciuccia. I popollani si fa fuori l’un l’altro molto più spesso di quanto i giganti li divora».
«Ma gli uomini non si mangiano reciprocamente» disse Sofia.
«Anche i giganti non si mangia tra loro» disse il GGG. «E loro nemmeno si uccide! I giganti non sarà educati, ma non si uccide tra loro. E neanche i cocodrindilli si uccide l’un l’altro, e i gattini non uccide gli altri gattini».
«Però i topi sì».
«Sì, ma lascia stare i loro concugini. I popolli della terra è i soli animali che uccide i suoi concugini». […]
«Io non riesce a capire i popollani» riprese il GGG; «tu per esempio è una popollina e dice che i giganti è abominoso e monstrevole perché mangia la gente. Chiaro o scuro?»
«Chiaro».
«Ma i popollani si imbudella tutto il tempo tra loro, si sparapacchia coi fucili e va sugli aeropalmi per tirarsi bombe sulla testa ogni settimana. I popollani uccide per tutto il tempo gli altri popollani».
Aveva ragione. Era evidente che aveva ragione, e Sofia lo sapeva. Stava cominciando a chiedersi se davvero gli uomini fossero migliori dei giganti. «Tuttavia» disse, cercando di difendere nonostante tutto i suoi simili, «ciò non impedisce che sia riprovevole che quegli orribili giganti se ne vadano ogni notte a mangiare gli esseri umani. Gli uomini non hanno mai fatto loro nulla di male».
«È quello che dice ogni giorno anche il porcellino. Dice: “Io non ha fatto mai nulla di male agli uomini e allora, perché loro mi mangia?”»
«In effetti…»
«I popolli inventa regole che gli va bene, ma sue regole non va bene al porcellino. Chiaro o scuro?»
«Chiaro» ammise Sofia.
«Anche i giganti inventa regole, e le sue regole non va bene ai popolli. Ognuno fa regole che va bene solo a se stesso».


Chiaro o scuro?
" said.

" I loved this book when I re-read it about a month ago just as much as I loved it when my third-grade teacher read it aloud to my class seventeen years ago. The Big Friendly Giant himself is charming, and I have always loved the cameo appearance of a certain very famous Brit. (I would love to know this person's opinion of the story, too - I personally would be delighted in their shoes.) " said.

"I bought this book awhile ago and after reading a few untoward things about the author dismissed it. But now we have The BFG movie out in all of it's Steven Spielberg splendor, and I decided to give it a quick read to see if my GK's would like it. As usual Roald Dahl author of Charlie and The Chocolate Factory, and Matilda, seems to write with some question as to whom his audience might be. This is THE # 1 selling Children's book on Amazon right now, with an age recommendation of 7 and up? The Big Friendly Giant who kidnaps Sophie only because she has seen him, is a "nice and jumbly" giant which is good as the other 9 in the story are cannibalistic meanies, whose eating of children from various countries ( children from Wales (Whales) taste fishy etc) and such antics as spitting out the bones are never really described in much detail merely mentioned. Also the BFG has a word mangling and grammar problem throughout the entire book," By goggles, your head is not so full of grimesludge after all. I can see you is not born last week." And some of his words get just bad enough to no doubt delight 3rd- 4th grade boys ( probably including my Grandson) ..you know things like slimesnotters etc, perhaps a funny read aloud but loads of made up words that most likely cannot be read, pronounced, or understood by 8 year olds. Anyway I'm giving it 4 stars, even though I can see some might have issues with it. I'll try the read aloud this WE and see the response. And as mentioned earlier, I really dislike the title..knowing full well the first thing adults think of for BFG will not be Big Friendly Giant, lol ... A Roald Dahl trademark move." said.

"Book to Movie Review

If you have ever read a book written by Roald Dahl, you will know exactly what I mean when I say that this story is classic Dahl. There is a fantastical world that the reader can get lost in, wonderful and vividly described characters and humorous word play. In the audio version narrated by David Williams, we are given a voice to these relatable characters that makes the listener feel like part of the story. The film adaptation of this book has some fun aspects and maintains the theme of friendship from the original story, however, it falls short of Dahl’s original work and just doesn’t seem to measure up.

I have always enjoyed Roald Dahl’s novels and they bring back so many amazing childhood memories of my first reading experiences. Listening to David Williams bring the BFG, Sophie, and the Queen to life is an incredible adventure that makes this story that much more colourful. His vocal characterizations are prefect and they way he pronounces the plethora of made-up words in this book are so amusing. The special effects in the background also add another layer to the listening experience that will help the listener to envision the happenings in the book with greater intensity. While I can see that there may be some terrifying moments for children in this book, somehow the humour and the fact that the BFG (Big Friendly Giant) is so lovable, give the listener a sense of security.

When I found out yet another book by Roald Dahl was being translated to the screen, I was very excited. There have been some wonderful films created in the past based on his works. Unfortunately, this adaptation is not as thrilling or amusing as I had hoped for. The storyline is somewhat the same, but the wonderful details are not depicted nearly as wonderfully as the book and the ending is altered. There is also some bathroom humour that might appeal to some, but I found it distasteful and certainly not the exact feel that Dahl was after. Mind you, there were some touching moments in the movie, but they just don’t compare to the original book.

So, is this a movie that you want to rush out to the theatre to see? In my humble opinion, no. While this is a film that is highly anticipated and has definitely been hyped up and advertised to great extent, it is not one that I feel deserves your hard earned money. I do think that most fans of the book will want to see it and should see it to compare the story to the film. However, waiting to see it on DVD would be an option that I suggest. This is a book that you should definitely not judge by its movie.
" said.

"So this was ... different.
In the beginning I really wasn't sure whether to give this 3 or 4 stars.
You see, at first I wasn't all that much into the story. Sure, it was nice but the way the BFG talked was a bit tiresome and the story also seemed to drag on a little making it only slightly better than the 2nd Charlie Bucket book and not as good as the one about the giant peach.
However, it might just have been my mood (for some reason not much could hold my interest which is why I read quite a lot very short Kindle stories in between). Or the book improved over time. It could have also been a little bit of both.
Anyway, what makes this book really great is its advocacy against bullyism and the moral that wit is always better than muscles if you use it correctly.


The story, in short, is about an orphaned girl, Sophie, who wakes up one night and witnesses a giant. Because she has seen him, he has to take her with him so she can't tell other humans. However, he doesn't want to eat her like she feared because he isn't like the other giants (there's 9 of them) - he is a big friendly giant. But what to do about the others?!


As much as I grew tired of the BFG's speech, it was also hilarious at times and the sillyness really had a message of its own: (view spoiler)" said.

""Human beans is thinking they is very clever, but they is not. They is nearly all of them notmuchers and squeakpips," says the BFG in Roald Dahl's most philosophical work, and, well, that's about accurate I guess, and I'm not sure how I feel about exposing an eight-year-old to this kind of truth. Fine? Might as well start 'em sometime? "Human beans is the only animals that is killing their own kind," he also says, which is not actually true but the point is more or less valid. And "Just because we happen not to have actually seen something with our own two little winkles, we think it is not existing," which sounds like God stuff but I don't think it necessarily is; it's more about imagination than specific theology.

This is a heavy book, is my point. There's a lot packed in here. But "Meanings is not important" anyway, says the Giant. "I cannot be right all the time."
" said.

"I LOVE the vernacular! Whizzbangers, snozcombers...

I've read this out loud to my children any number of times and I get very, very into the voices, so they love it. This time I listened to Natasha Richards read it and she did a beautiful job! Of course she's English so was a natural. No non-English person can "be" the Queen as well as an English person, but leaving that aside, she was perfect!

Dahl is a master at weaving these wonderfully empowering tales using nonsense. Not only his situations are nonsense, but so is the vocabulary he uses. Doesn't matter. Children are always the hero and children reading his books feel there must be a hero inside of them as well. That's the beauty of his work.

I am a bit hesitant to see the movie because I have very vivid images of Sophie and the BFG in my mind, and have for years, but I just keep telling myself that no movie will take those images away. Here's hoping it won't.
" said.

December 2017 New Book:

You Maybe Interested In Other Reviews:


Hot Search:

english short stories online reading    kids designer dresses    hardcover blank journal    art and craft activities for kids    marvel comic books for kids    free comics    learn italian online free audio    personalized comic books for kids    used board books    berenstein bears books    moral stories for kids with pictures    girls online boutique    best baby books    facts for kids animals    roald dahl colouring pages    lessons learned from life    big books for kids    easy kindergarten crafts    adventure play kids    little lawyers